Justin Ştefan - Avocat specializat în drept sportiv

Noi informatii despre activitatea Cabinetului de Avocat “Stefan Justin” in ramura dreptului sportiv

Justin Stefan — Fri, 14 Oct 2011 15:17:32 +0000

Incepand cu data de 14 octombrie 2011 am decis sa pun la dispozitia tuturor celor interesati o lista cu litigiile castigate de Cabinetul de Avocat “Stefan Justin”. Sper ca aceste informatii, disponibile in sectiunea “Despre mine” sa fie de folos celor care doresc sa faca o alegere inteleapta in situatia in care se confrunta cu o problema de drept sportiv.

Pentru a vedea lista de litigii apasa aici

Vacanta la Bran

Justin Stefan — Wed, 17 Aug 2011 21:31:41 +0000

Am regasit Branul foarte aglomerat. Oamenii rataceau anevoios, unii in cautarea vreunui suvenir pentru o ruda, un prieten apropiat, un iubit/iubita sau pentru uz propriu, altii vizau o shaworma sau vreo sticla de bere ori de “Premiat – eticheta neagra” din vreun magazin local. Din pacate cei mai multi actionau mecanic, in “programul” elaborat de Stat pentru sarbatorirea zilei de Sfanta Maria. Vesnicul gratar, o betie pregatita cu mult timp inainte si … cam atat.

Neregasirea in multime e un pas inainte, dar asta e o alta poveste…

M-am bucurat de cele cateva zile petrecute alaturi de sotia mea, departe de agitatia Bucurestilor. Pentru inceput am poposit la pensiunea Zara situata chiar in centrul Branului, pe Strada Sextil Puscariu (critic si istoric literar decedat la Bran in 1948). Conditii bune de cazare, o curte extrem de frumoasa si … cam atat. Am simtit lipsa unor gazde primitoare, a unor propuneri apetisante pentre masa de pranz sau pentru cina. Asa incat am ales sa plecam la Cheile Gradistei. Aici, o aglomeratie de nedescris, ca de obicei. Am poposit la restaurant insa la sfarsitul mesei am plecat un pic dezamagiti. Serviciul a fost prost, mancarea mediocra si preturile cam mari raportat la cele oferite clientilor restaurantului. Am decis sa urcam cu masina la Fundata infruntand cei 5 km de drum pietruit. Am gasit un complex aproape identic cu cel de la Cheile Gradistei, urat dupa gustul meu, dar salvat de o panorama superba a muntelui. Dupa masa de la Cheile Gradistei am sperat ca vom gasi un desert reusit. Ne-am inselat amarnic, desertul la fel de mediocru ca si celelalte feluri de mancare servite la Chei. Sucul de portocale avea un sfert din produsul comandat si trei sferturi gheata. Noroc ca am reusit sa ne pastram buna dispozitie si nu am intrat intr-o discutie serioasa cu chelnarul sau seful de sala. Dar cu siguranta ca nu vom reveni curand la restaurantele gestionate de cei de la Cheile Gradistei.

Seara am decis sa servim cina la Vila Bran. Asa ca ne-am aventurat pe cele doua mii de scari, menite parca sa nasca foamea celor care s-au incumetat sa le urce. Ajunsi sus, am avut parte de o cina reusita. Un chelnar primitor si vorbaret, serviciul bun, mancarea gustoasa si preturile corecte. Nu m-am cazat niciodata aici dar cu siguranta ca la momentul revenirii in Bran aceasta locatie va fi luata in seama.

In ultima noapte ne-am mutat la Simon, departe de agitatia orasului Bran. Simonul este o locatie de vis… Am ales sa ne cazam la Pensiunea Valea Argintilor. Gazdele, nea Constica si tanti Lenuta, extrem de primitoare ca de obicei. Cu toate acestea pensiunea a inceput sa decada datorita dezinteresului proprietarilor. Prosoapele sunt aceleasi de la infiintare, asternuturile au diverse gauri, dusul fara cabina… Se vede ca proprietarii nu doresc sa investeasca nimic. Iar colac peste pupaza ne-am trezit si cu o camera de luat vederi in sala de mese care ne supraveghea linistita fiecare miscare. Viata privata si dreptul la libera exprimare s-au dus naibii, pe raul linistit al Simonului… Daca vom mai reveni aici o vom face pentru linistea oferita de locul unde este amplasata pensiunea si pentru nea Costica si tanti Lenuta.

Si, am ajuns la Bucuresti….

Despre refuzul nejustificat al LPF de a convoca Adunarea Generala Extraordinara

Justin Stefan — Thu, 28 Jul 2011 14:54:50 +0000

Printr-un act semnat de dl. Dumitru Dragomir si de consultantii juridici ai LPF s-a refuzat solicitarea a sapte cluburi participante la Campionatul Ligii I de a se convoca Adunarea Generala Extraodinara a LPF pentru data de 15 august. In justificarea pozitiei sale, LPF arata ca “aceasta convocare nu indeplineste conditiile de fond si de forma cerute de statutul LPF si normele legale in vigoare (de ex: convocarea trebuie facuta individual de cluburi si nu prin intermediul unui tabel nominal)”.

Ca specialist ma surprinde pozitia LPF, deoarece se serveste de notiuni mult prea generale pentru a justifica refuzul de a da curs solicitarii membrilor afiliati (de ex., “conditii de fond si de forma cerute de statutul LPF in vigoare”, “conditii de fond si de forma cerute de normele legale in vigoare”). Argumentele oferite de LPF sunt inconsistente atata timp cat Statutul LPF stabileste la art. 28 alin 1 ca Adunarea Generala Extraordinara se convoaca la cererea a cel putin 1/3 din numarul membrilor LPF, fara a distinge intre convocarea individuala ori colectiva.

De asemenea, LPF s-a grabit sa recalculeze sumele cuvenite cluburilor adaugand vreo 2 milioane de euro care au fost uitati la ultimul calcul pus la dispozitia cluburilor cu ocazia Adunarii Generale a LPF din 18 iulie.

Finalul adresei se bazeaza pe un mic santaj: “Dragilor au venit banii din drepturile TV, dar daca nu sunteti baieti cuminti si insistati in convocarea Adunarii Generale Extraordinare s-ar putea sa nu-i vedeti prea curand”. Inca o data LPF procedeaza gresit. LPF ar trebuie sa distribuie sumele de bani cuvenite cluburilor in conformitate cu grila TV aprobata in sedinta Adunarii Generale din 18 iulie, iar diferenta (descoperita printr-o “minune” in cursul zilei de azi) urmand a fi distribuita dupa rediscutarea grilei TV cu ocazia Adunarii Generale Extraordinare.

Cert este un lucru: LPF are obligatia legala si statutara de a da curs solicitarii membrilor sai afiliati in sensul convocarii Adunarii Generale Extraordinare. Adresa de azi a LPF este un exemplu de folosire a logicii contra logicii… V-am spus ca vremurile nu s-au schimbat prea mult.

Labirintul dublugânditului

Justin Stefan — Tue, 26 Jul 2011 11:06:07 +0000

George Orwell a fost un vizionar. Lectura romanului anti-utopic (sau distopic) “O mie nouă sute opzeci şi patru” (publicat în 1949) te lasă cu un puternic sentiment de frustrare. E frustrarea individului care continuă să se mire că la mai bine de 20 de ani de la evenimentele din 1989 folosim acelaşi sistem de a gândi şi a acţiona instituit şi dezvoltat în perioada totalitară. Orwell numeşte acest sistem, sistemul dublugânditului. Pentru edificarea cititorului în ceea ce priveşte caracteristicile sistemului dublugândirii citez un fragment din lucrarea lui Orwell:

“Să ştii şi să nu ştii, să fii conştient de o totală veridicitate în timp ce spui minciuni cu grijă construite, să susţii în acelaşi timp două idei care se exclud reciproc, ştiind că sunt opuse şi totuşi să crezi în amândouă; să foloseşti logica împotriva logicii, să renegi morala în timp ce o pretinzi altora, să crezi că democraţia este imposibilă şi că Partidul este păstrătorul democraţiei; să uiţi orice este necesar să uiţi, pe urmă să readuci lucrul respectiv în memorie exact când este nevoie de el şi să-l uiţi imediat din nou; şi, mai presus de toate, să aplici acelaşi proces de gândire procesului însuşi.”

Întâlnim acest sistem de gândire în politică, în companiile multinaţionale, în sport, etc. Îl întâlnim în toate formele de justiţie (civilă, penală, contravenţională, sportivă, şamd). Şi este trist că nu facem nimic pentru a ne debarasa de aceasta monstruoasă moştenire a comunismului.

Interferențe în procesul de adoptare a hotărârilor judecătorești

Justin Stefan — Mon, 08 Nov 2010 09:28:13 +0000

Hotărârea judecătorului este influențată de diverși factori personali, de lege, de prejudecățile politice, de tradiții și principii juridice, etc. Cu toate acestea, de multe ori, judecătorul continuă să nege sau se face că nu observă influența factorului politic, dar și a altor factori, în procesul de luare a deciziilor. Ascunzându-se după lege, judecătorul neagă existența oricărei alte influențe exterioare, și, cu atât mai mult, neagă orice influență politică care ar putea interveni cu ocazia adoptării unei decizii. ”Nu ne desprindem de litera și spiritul legii”, susține reprezentantul central al puterii judecătorești.

Teama de a recunoaște dezechilibrul principiului separației puterilor în stat sau, mai bine spus, evoluția acestuia, prin interferența valorilor politice în justiție, și refuzul de a face o analiză reală și nu conceptuală a instituțiilor statului, reprezintă piedici în evoluția de la ”modelul legal” tradițional către un nou model instituțional sau, mai precis, către recunoașterea existenței acestui model, impus de evoluția istorică a instituțiilor statului și a principiilor constituționale.

Desprinderea de noțiunile abstracte, precum ”lege”, ”Constituție” sau”judecător” ori de principii juridice tradiționale și, uneori, învechite , reprezintă realitățile vieții juridice actuale. Cel care este supus influențelor diverșilor factori externi, cu ocazia judecării unei cauze, este omul, acesta fiind cel care analizează dreptul și îl subscrie unor realități. Tocmai de aceea, nu putem accepta concepția tradițională despre puterea judecătorească potrivit căreia ”judecătorul declară ce conține legea”.