Labirintul dublugânditului

George Orwell a fost un vizionar. Lectura romanului anti-utopic (sau distopic) “O mie nouă sute opzeci şi patru” (publicat în 1949) te lasă cu un puternic sentiment de frustrare. E frustrarea individului care continuă să se mire că la mai bine de 20 de ani de la evenimentele din 1989 folosim acelaşi sistem de a gândi şi a acţiona instituit şi dezvoltat în perioada totalitară. Orwell numeşte acest sistem, sistemul dublugânditului. Pentru edificarea cititorului în ceea ce priveşte caracteristicile sistemului dublugândirii citez un fragment din lucrarea lui Orwell:

“Să ştii şi să nu ştii, să fii conştient de o totală veridicitate în timp ce spui minciuni cu grijă construite, să susţii în acelaşi timp două idei care se exclud reciproc, ştiind că sunt opuse şi totuşi să crezi în amândouă; să foloseşti logica împotriva logicii, să renegi morala în timp ce o pretinzi altora, să crezi că democraţia este imposibilă şi că Partidul este păstrătorul democraţiei; să uiţi orice este necesar să uiţi, pe urmă să readuci lucrul respectiv în memorie exact când este nevoie de el şi să-l uiţi imediat din nou; şi, mai presus de toate, să aplici acelaşi proces de gândire procesului însuşi.”

Întâlnim acest sistem de gândire în politică, în companiile multinaţionale, în sport, etc. Îl întâlnim în toate formele de justiţie (civilă, penală, contravenţională, sportivă, şamd). Şi este trist că nu facem nimic pentru a ne debarasa de aceasta monstruoasă moştenire a comunismului.